deletions | additions       diff --git a/untitled.tex b/untitled.tex  index 0663ba9..e215087 100644  --- a/untitled.tex  +++ b/untitled.tex 
...
\end{afirmatie}  \begin{argument}  Mai jos Df înseamnă „descriere finită a tipurilor de obiecte și interacțiunilor ce pot fi observate” iar Ui = „univers întâmplător”.  $$p(Ui \mid Df) =\frac{p(Df \mid Ui)p(Ui)}{p(Df)}=\frac{0}{p()}$$ Ui)p(Ui)}{p(Df)}=\frac{0}{p(Df)}$$  Universul nostru pare să aibă o descriere finită a legilor, descriere dată de mecanica cuantică și teoria relativității, care par a descrie extrem de bine realitatea. O eventuală teorie unificată pare că ar fi tot finită. Din păcate acest lucru nu poate fi demonstrat, putem doar observa rezultatul a sute de ani de cercetare științifică și faptul că de ceva timp încoace nu am mai descoperit nicio lege fundamentală nouă [TODO: de investigat].  Atunci, deoarece avem universul nostru ca exemplu, este rezonabil să presupunem că $p(<\mbox{descriere finită a legilor}>) $p(Df)  > 0$, și atunci putem spune că $P(<\mbox{univers întâmplător}> $P(Ui  | <\mbox{descriere finită}>) Df>)  = 0$. Cu alte cuvinte, ceea ce putem observa ne indică un univers creat. 
...
Fie $p_1, p_2, \dots$ proprietățile din $Prop_0$.  $$p(U\mbox $$p(U\mbox{  – univers posibil care are una din proprietățile din }Prop_0) = p(U\mbox{ are proprietatea }p_1\mbox{ sau }U{ are proprietatea }p_2\mbox{ sau }\dots) \le \sum_i p(u{ are proprietatea }p_i) = 0$$. În concluzie, toate universurile posibile afară de o submulțime neglijabilă (de probabilitate zero) respectă doar proprietăți care au probabilitate nenulă. 
...